Feeds:
Posts
Comments

manual-utilizare-creierului-109794

Gandeste-te la cea mai puternica dorinta a ta si totodata cel mai dificil de realizat. Imagineazati cum te-ai simti acum daca ai trai aceasta experienta. Poti sa o vezi, atingi, mirosi, gusti, auzi chiar daca ea nu este reala inca? Ce cuvinte alegi ca sati descrii viziunea?

NLP detine un set complet de tehnici special concepute pentru antrenarea creierului si reprogramarea subconstientului in vederea atingerii rezultatelor tinta. Manual de utilizare a creierului este cu certitudine singurul ghid complet necesar producerii de transformari profunde si atingerii rezultatelor tinta. Nu ma crede cuvant, convinge-te!

Volumul I al Manualului de Utilizare a Creierului reprezinta cel mai cuprinzator manual pentru cursul NLP Practitioner. Cartea contine cele mai recente prezentari despre Programarea Neuro Lingvistica, mai ales cele referitoare la modelul meta-starii si meta-modelul limbajului. Pentru cei care urmeaza cursul Practitioner sau isi doresc sa studieze acasa, aceasta carte este manualul esential. Scris si conceput de doi dintre cei mai importanti teoreticieni in NLP ai zilelor noastre, volumul I al Manualului de Utilizare a Creierului, cuprinde toate aspectele programului Practitioner, inclusiv cele mai recente descoperiri. 

Structurat temeinic si special organizat, volumul I al Manualului de Utilizare a Creierului este scris pentru a fi citit cu usurinta, subliniat prin cuvinte cheie si incarcat cu ilustratii si diagrame ajutatoare pentru a face NLP-ul cat mai accesibil cititorului. Oferind exercitii si tehnici din abundenta, acest manual presupune o oportunitate excelenta pentru a descifra cat mai mult tainele NLP-ului. 

„Aceasta este o carte nemaipomenita, plina de idei minunate care ofera o explicatie concreta despre tehnicile NLP. O recomand cu toata convingerea tuturor celor care vor sa ajunga mai presus de baza NLP-ului“. 
Ross Maynard FCMA, MCIM, Psychological Business Services Ltd

„Acest manual a adunat tot ceea ce o alta carte de NLP nu a facut pana acum. Presupune o intelegere sistematica, pas cu pas, a tot ce inseamna NLP-ul, facandu-l usor pentru initierea in training sau chiar pentru oricine vrea sa inteleaga cum se desfasoara magia NLP-ului“. Annette Arbel, Master Practitioner, NLP din Gastonia

Bob G.Bodenhamer este un trainer cu reputatie si un teoretician inovator in domeniul NLP-ului. Ca profesor la Facultatea Gaston el prevede training NLP atestat pentru nivelele Practitioner si Master Practitioner si este de asemenea, consultant terapeutic. Bob nu a activat niciodata ca pastor al unei misiuni a bisericii si de asemenea si-a urmat propria cale de practicare a terapiei. El a fost co-autor la numeroase carti alaturi de L.Michael Hall, Ph.D.

L.Michael Hall, Ph.D. este autorul multor lucrari remarcante in domeniul neuro-lingvisticii, comunicarii si psihologiei motivationale. Fiind unul dintre cei mai remarcabili autori in domeniul NLP, se dedica aprofundarii tehnicilor in domenii noi si captivante de terapie si dezvoltare personala. In prezent, Michael lucreaza ca psihoterapeut si trainer in Grand Junction, Colorado.

slide2-1

Transa generativa este un spatiu experiential din care, in mod fundamental, pot fi create noi dimensiuni ale realitatii. Este astfel un vehicul foarte util pentru a parcurge calatoria constiintei, ca esenta a unei vieti cu semnificatie. Calatoria presupune transcederea a ceea ce este cunoscut, prin crearea unor realitati pozitive, transformarea constiintei, vindecarea ranilor si evolutia catre stari inalte de constiinta. Rezultatul este apartenenta la gruparea celor 4 stari: Fericire, Sanatate, Intrajutorarea celorlalti, Vindecarea sinelui, a celorlalti, a intregii lumi. Pentru a intelege cum transa generativa poate activa aceste capacitati, ne putem uita la trei ipoteze esentiale:

1. La baza este constiinta.

2. Constiinta creeaza campurile cuantice ale inconstientului creativ, care la randul lor creeaza lumea clasica a mintii constiente.

3. Mintea creeaza hartile de reprezentare a ceea ce traim si pe baza carora ne orientam in lumea (lumile) noastre.

Aceste premise asigura fundatia pentru intelegerea transei generative ca metoda de a aduce constientul si inconstientul creativ la un nivel integrativ unde transformarea creativa se poate produce.

Viata este o calatorie a constiintei.

Lucrul cu transa generativa incepe de la premisa ca realitatea este creata de insasi constiinta. Acest mod de a privi, specific abordarilor mistice, a prins contur din ce in ce mai mult de-a lungul secolului trecut datorita noilor ipoteze prezentate de fizica cuantica [1]. In contrast cu punctul de vedere materialist care pozitioneaza constiinta ca epifenomen al starilor creierului, aceste ipoteze promoveaza ideea ca realitatea este creata de constiinta in interactiune cu undele cuantice. Aceste unde sunt realitati virtuale, existand ca potentialitati infinite, care inca nu au fost create. Saltul unei unde virtuale de posibilitati infinite intr-o realitate specifica se produce atunci cand in campul cuantic apare o constiinta care observa. Pe scurt: nu exista realitate fara constiinta. Si dupa cum vom vedea, fiecare dintre noi, separat si impreuna, formam constiinta.

Acest punct de vedere este radical in comparatie cu gandirea vestica traditionala. Asa cum fizicieni ca David Bohm arata, a aparut din rezultatele extraordinare ale unor experimente cu:

– electroni care se misca in mod discontinuu de la o orbita la alta,

– un electron care apare fie ca particula fie ca unda, in functie de constiinta care observa,

– influenta non-locala, referindu-se la o particula care poate influenta instantaneu (mai rapid decat viteza luminii) o alta particula aflata la distanta.

Lucrari recente mentioneaza ca universul este format in proportie de 96% din materie neagra si energie neagra invizibile. Aceste descoperiri arata ca lumea clasica a timpului si spatiului nu este cea initiala.

Privind constiinta ca fiind la baza, lucrul cu transa generativa vede in fiecare persoana un potential infinit pentru actiuni creative. Implinirea acestui potential nu e o sarcina usoara, asa ca accentul este pus pe incurajarea manifestarii starilor de constiinta superioara necesare acestei aventuri. Daca plecam de la presupunerea ca aceasta constiinta evolueaza pe multiple niveluri, cu tot ritmul greoi, buclele si intoarcerile aferente, provocarea consta in a ne alinia acestei evolutii pentru a-i permite sa ni se reveleze cat mai cuprinzator.

Ca metoda de lucru, practicianul in transa generativa care lucreaza cu un client intretine in stare meditativa idei ca: “ceva se trezeste”, “sunt sigur/a ca acest lucru are sens”, “ceva incearca sa vindece”. Asadar, in mare parte a procesului, atat clientul cat si terapeutul acced stari generative pentru a infaptui aceste posibilitati. Acesta este si scopul inducerii transei: sa faca trecerea catre o stare de constiinta superioara care faciliteaza invatarea generativa.

Pentru a ajunge la o asemenea stare, suntem indeosebi atenti cand energia persoanei se ridica, si constiinta ei nu mai e legata de pozitia obisnuita a identitatii eului. Se poate intampla datorita unui eveniment pozitiv, cand cineva este cuprins de iubire, este impresionat de frumusete, sau inaltat de o prezenta estetica. Dar pot la fel de bine fi si evenimente negative, ca fricile, adictiile, sau experientele iesite de sub control, care constituie tematici specifice lucrului terapeutic. Pentru noi, aceste experiente sunt mugurii unei stari de transa spontane si naturale, prin care inconstientul creativ incearca sa renunte la harti vechi pentru a putea vindeca, transforma, crea ceva nou.

Succesul acestei incercari depinde de calitatea relatiei umane care o defineste; constiinta care se conecteaza acelei experiente putandu-i atribui fie un sens negativ, fie pozitiv. Daca un eveniment experiential este incadrat in mod pozitiv (generativ), transformarea are loc; daca este intretinut un spatiu negativ (degenerativ), urmarile (simptomele) sunt negative.

Astfel, pentru a crea o transa generativa, pornim de la a ne permite, intr-o stare pozitiva, sa simtim ca ceva incearca sa se trezeasca in noi, apoi cautam sa cream o stare generativa de constiinta care sa permita acelui ceva sa se intample. In felul acesta, transa generativa este modalitatea de a aduce pe lume noi constiinte.

De exemplu, mama varstnica a unui client suferea de cancer in faza terminala, iar clientul se simtea tulburat si dezarmat de accese periodice de furie cand statea langa mama lui. A fost ajutat sa primeasca un tipar nou, altul decat cel intretinut de eul sau in momentele respective, creand in interior o stare de centrare din care putea sa fie martorul acelei experiente. In stare de transa, a putut sa observe unde anume in corp simtea acea energie, si la ce etape de varsta se racorda. Prin asociere, in acest spatiu cuantic generat de transa, au aparut si alte experiente, pozitive sau negative. Ghidat de intentia pozitiva catre vindecare si centrat corporal si mental, a reusit sa-si dea seama ca aceasta furie ancestrala reprezenta una din piesele de baza ale mozaicului identitatii sale aflate in transformare, ca raspuns la moartea iminenta a mamei.

Bineinteles, de-a lungul unei vieti au loc evenimente marcante, cum ar fi moartea celor apropiati, nasteri, boli, casatorii, divorturi. Noi privim aceste schimbari majore ca fiind naturale si inevitabile, precum un rau in curgere prin viata cuiva, aducand multiple posibilitati de dezvoltare si iluminare. Din nou, transa generativa tinteste sa organizeze imprejurarile in asa fel incat aceste potentialitati sa fie primite si implinite pozitiv.

Constiinta creeaza campurile cuantice ale inconstientului creativ, care la randul lui, creeaza realitatile obisnuite ale mintii constiente

Aparitia constiintei ne conduce prin doua lumi succesive. Acestor lumi le-au fost atribute multe denumiri, de exemplu, imaginatie si realitate, posibilitate si fapt concret, Creatura (lumea vie, subiectiva perceperii diferentelor) si Pleroma (totalitatea nediferentiata), primar si secundar, etc. In transa generativa ne referim la ele ca fiind: 1. realitatea cuantica a inconstientului creativ si 2. realitatea clasica a mintii constiente.

Lumea cuantica este de factura profunda si se refera la campul imaginar de posibilitati infinite din care iau nastere realitatile. Este ceea ce precede si depaseste timpul si spatiul, lipsit de forme materiale dar plin de un infinit potential de forme. Cand intrebi pe cineva care a fost sursa unei idei creative, de regula raspunsul e “nu stiu”, “asa mi-a venit”. Noi ne referim la acest spatiu al misterelor din care emerg toate gandurile creative drept campul cuantic al inconstientului creativ.

Cand constiinta vine in contact cu lumea cuantica, introduce in lumea de o anumita actualitate a mintii constiente, un camp de unde incarcat de posibilitati. Lumea clasica este realitatea conventionala a lucrurilor separate: materie, spatiu, timp, fizica Newtoniana. Este lumea empirica a valorilor unice: ceva e adevarat sau nu; daca esti aici, nu poti fi acolo; ai acces doar la ceea ce poti vedea. Logica cauzala are cuvantul, timpul merge numai inainte (nu si inapoi), cine se naste, trebuie sa si moara, lucrurile sunt asa cum sunt. Lumea clasica se compune din experientele anterioare, traditii si istoric.

Aceste doua lumi se completeaza una pe cealalta in multe moduri, incluzand cel prezentat mai jos:

Cele doua lumi ale constiintei: Cuantica si Clasica 
Cuantica  Clasica 
Posibilitati infinite Actualitate (realitate) specifica
Vizionar (“visator”) Manager (“critic”, “realist”)
Inconstient creativ Minte constienta
Superpozitie (campul cuantic al undei) Pozitie (“dovada”)
Virtual Real
Subtil Material (“realitatea palpabila”)
Unda Particula
Iesit din timp “Prin timp”
Valori multiple O singura valoare
Logica cuantica Logica clasica
Totalitate (implica existenta unei ordini) Parti (explica ordinea)
Ideal (fara rana, care nu poate fi afectat) Existent (devastat si ranit)
Transparent Opac
N dimensiuni, fara imagine 4 dimensiuni, permite reprezentari
Teritoriu Harta

Uitandu-ne la aceste complementaritati, reiese ca ambele lumi sunt necesare constiintei creative.  Campul cuantic al inconstientului creativ contine toate formele si starile posibile pe care ceva le poate avea. Daca privim prin prisma psihologiei identitare, reiese ca inconstientul creativ contine toate formele posibile ale sinelui unui individ.

Sa luam cazul unui barbat pe nume Dave, care sufera de depresie. In timp ce el isi descrie starea, noi vedem in inconstientul creativ si alte fatete ale identitatii lui: un Dave jucaus, unul serios, tanarul, inteleptul, etc. Asadar in timp ce barbatul este blocat in “Dave cel depresiv”, acordam spatiu acelei prezente, simtind in acelasi timp alte posibile forme ale sinelui in inconstientul creativ al campului sau cuantic. Sarcina transei generative e sa-l ajute pe client sa nu mai fie atat de agatat de o stare anume, si sa se deschida catre orizontul cuantic al altor posibilitati. Ingredientele acestei supe cuantice se pot combina intr-un aliment nutritiv si transformator.

Bineintele, experientarea prin transa a unor noi posibilitati nu e indeajuns: pentru a face diferenta, e nevoie ca acestea sa fie transpuse in lumea obisnuita. Altfel, ramai doar cu o aratare, iar alimentarea noilor realitati nu se produce. In timp ce inconstientul creativ e plin de posibilitati infinite, tine de mintea constienta sa le realizeze. Mintea constienta imparte intregul (ceea ce David Bohn numeste “ordinea implicita”) inconstientului creativ in mai multe parti interschimbabile (ceea ce David Bohn numeste “ordinea explicitata”), ceea ce permite timpului, spatiului, constiintei de sine si existentei sa emearga. (Cum ar spune Gregory Bateson “mintea functioneaza pe baza diferentierilor”). Deci cea care permite constiintei sa se auto-implineasca este mintea constienta.

Este bine de tinut minte ca fiecare dintre aceste doua minti se completeaza una pe cealalta; incat de prea multe ori in lucrul cu transa inconstientul e considerat superior mintii constiente. Cum vom vedea, lucrul cu transa generativa intentioneaza sa opereze in ambele lumi in acelasi timp. Pentru a face acest lucru, trebuie sa stim care este structura generativa a mintii fiecarei lumi.

Mintea este mediul de creare si de navigare a celor doua lumi 

Am distins pana acum trei niveluri: constiinta, lumea cuantica a inconstientului creativ si lumea clasica a mintii constiente. Acesta impartire merge in paralel cu ceea ce expertul in mitologie Joseph Campbell a descris in anul 1949 in “Eroul cu o Mie de Fete” ca fiind mitul “calatoriei eroului” catre constiinta. In aceasta lucrare, Campbell a folosit elemente extrase din diferite culturi.

“Deslusim doua etape: prima, din emanatiile imediate ale Necreatului care Creeaza catre schimbatoarele si totusi eternele personaje ale erelor mitologice; si cea de-a doua, de la aceste Create care Creeaza catre sferele istoriei umane. De unde inainte corpurile cauzale (subtile) erau vizibile, acum doar efectele lor secundare trec de filtrele orientate catre fapte ale ochiului omenesc.” (pag. 315)

Formulata succint, doctrina universala spune ca toate structurile vizibile din lume, “deopotriva lucruri si fiinte” sunt efectele puterii omniprezente din care ele iau nastere, care le sustine plenar in perioada lor de manifestare si in care finalmente se dizolva. Aceasta este puterea pe care stiinta o numeste energie, Melanesienii mana, Indienii Sious wakonda, Hindusii shakti si Crestinii puterea lui Dumnezeu. Manifestarea acestei forte in cosmos reprezinta structura si desfasurarea universului insusi.

Intelegerea sursei acestui substrat al fiintei, nediferentiat si in acelasi timp universal particularizat,  este impiedicata chiar de organele care ar trebui sa faciliteze intelegerea. Modelele de perceptie senzoriala si categoriile de ganduri care strabat mintea umana, ele insele manifestari ale aceleiasi forte, restrang mintea pana intr-atat incat a devenit imposibil nu numai sa vedem, ba chiar sa concepem ceva dincolo de culoare, fluiditate, varietate si fenomen. “Functia ritualica si a mitului (Gilligan: si a transei generative) este sa inlesneasca, si apoi sa faciliteze saltul prin analogie. Formele si conceptele asa cum sunt intelese de minte si simturi, sunt prezentate si aranjate in asa fel incat pun in lumina adevarul sau deschiderea catre ceea ce depaseste cunoscutul.”

In aceste fragmente remarcabile, Campbell urmareste trecerea prin cele trei niveluri si pune accent pe faptul ca suntem prinsi in continutul lumii constiente, ceea ce ne face sa uitam aceste niveluri profunde si sa halucinam intr-un mod negativ legatura cu ele. Acest prizonierat este adus la suprafata mai ales de problemele pentru care oamenii apeleaza de regula la terapie; acestia sunt prinsi intr-o suferinta intretinuta artificial, ca intr-o stare hipnotica in care au putin acces sau deloc la alte posibilitati. Tinta transei generative este sa ajute o persoana sa devina, cum ar spune Campbell “transparenta intru transcendenta”, cu alte cuvinte sa dizolve zidurile opace ale lumii lor constiente pentru ca sa poata puna lumina pe lumea sclipitoare a posibilitatilor infinite.

Pentru a ajunge aici, trebuie sa tinem minte ca atat inconstientul creativ cat si constientul experientelor imediate, sunt generate prin intermediul unor filtre. Aceasta este principala functie a mintii: sa fie instrumentul prin care constiinta creeaza lumea experientiala si prin care strabate aceasta lume. Noi putem largi ideea potrivit careia nu exista realitate independenta de constiinta martor, pentru a sublinia ca aceasta constiinta care observa se serveste de niste filtre in crearea realitatii. Aceste filtre opereaza pe multiple niveluri, de exemplu, un sistem nervos este un filtru mental, la fel cum este o identitate culturala, identitate individuala, sau chiar o amintire singulara.

Fiecare transa generativa este un “experiment al constiintei”, pentru ca exploreaza modalitatea prin care aceste filtre (sau relatia noastra cu ele) se pot schimba, permitand construirea unei realitati diferite. Repet, nu este un lucru usor de facut. In general, nivelul vostru de constientizare trebuie sa fie macar la fel de profund ca tiparul pe care tintiti sa-l schimbati. Un efect tot reiese, realizand ca participati activ la crearea realitatii, va permite sa urmariti cum faceti acest lucru si cum o puteti face diferit. Atare curiozitate este esenta lucrului generativ. [3]

Din ideea ca aceasta constiinta cu filtre creeaza realitatea, rezulta ca nici mintea constienta nici cea inconstienta nu au o structura fixata. Freud s-a uitat in inconstient si a vazut o orgie tenebroasa cu sex, droguri si rock and roll. Jung a vazut un panteon al figurilor arhetipale care au evoluat din secole de experimentare a esentei umane. Erickson a observat un vast rezervor de resurse provenite din invatarea experientiala si care pot fi folosite pentru a crea o viata fericita si implinita. Cand va uitati in inconstient, voi ce vedeti si creati?

Spuneam ca nici mintea constienta nu are o structura fixata. In timp ce in traditia vestica mintea contienta este privita ca un intelect separat de corp, inclinat sa controleze sau sa dispuna de tot ce intalneste, se mai cunosc si alte versiuni. Milton Erickson a modelat (a intocmit pe baza insusirilor unor modele alese) un exemplu exceptional al mintii constiente: curioasa, cooperanta, asociativa (prin stabilirea de legaturi si relatii), si eminamente creativa. Voi cum ati vrea sa va organizati filtrele mintii constiente?

Fireste ca exista moduri de gandire inradacinate, mai bine zis “filtre adanc conditionate” pentru crearea realitatii intr-un anume fel. Asemenea tipare mentale se intalnesc la niveluri neurologice, culturale, familiale, sociale si individuale. Odata ce un tipar e instalat, el functioneaza automat in virtutea unei importante autoatribuite, daca nu este intrerupt sau depasit, ceea ce nu e chiar atat de simplu. Ideea constructivista nu e doar un solipsism superficial care declara ca gandirea pozitiva la nivelul eului aduce instantaneu o schimbare completa. Mai degraba, este un mod de a ne considera observatori-participanti in insusi procesul crearii vietii, si este posibil sa ne acordam constiintei pentru a ne impaca cu realitatile puse in joc si a le transforma.

Aceasta este intentia transei generative. Lucram in acele zone in care sunt necesare noi realitati. Daca realitatea e construita de constiinta prin filtre, atunci ajustand aceste filtre, pregatim terenul pentru crearea unei noi realitati mai satisfacatoare. In urmatoarele articole, vom explora cateva modalitati prin care transa generativa contribuie la acest deziderat. Spre exemplu, in lucrul cu transa generativa vorbim despre existenta a trei tipuri de minte: “Somatica, Cognitiva, si a Campului (format prin conectarea cu alte sisteme) si urmarim sa le mutam pe fiecare la un Nivel Generativ unde apar proprietati emergente ale transformarii creative. Unele din proprietatile acestei constiinte generative sunt capacitatea de a trai constient, comunicarea informationala si energetica intre stari si niveluri, subtilitatea procesului constient precum si o acceptare creativa. Si ce e cel mai important, acest nivel generativ ne inlesneste trecerea de la a ne percepe victime ale unei realitati exterioare rigide, la participanti creativi in acesta calatorie minunata si revelatoare a constiintei si a implinirii sinelui. Ceea ce este cu adevarat o cunoastere vindecatoare si transformatoare.

[1] Vezi Fred Alan Wolf, David Bohm, si Amit Gotswindy pentru exemplificare.

[2] Campbell ii atribuie acest citat sclipitor psihiatrului german Karl Durkheim.

[3] L-am cunoscut pe Milton Erickson in ultimii sai sase ani de viata, din 1974 pana in 1980. Am urmarit deseori cum studentii il intrebau care erau sansele ca folosind hipnoza sa schimbe o situatie specifica. De obicei raspunsul lui venea din sfera lui “nu stiu, dar sunt foarte curios sa descopar ce e posibil sa se intample pentru tine azi, aici. Si adauga “pe masura ce lucrez, cu atat sunt mai putin sigur pe ceea ce este posibil si ce nu.”

Articol tradus si adaptat cu acordul autorului.
Sursa: http://stephengilligan.com/generative-trance-journey/
Traducere: Anca Rugina

http://www.stephengilligan.ro

Caramizile Experientei

Este evident faptul ca noi toti experimentam aceasta lume folosindu-ne de anumite “strategii”. Lasam in exterior sa se vada un anume comportament, ne exprimam valorile, credintele si identitatea noastra in ansamblul ei. V-ati intrebat vreodata ce sta in spatele comportamentului nostru?

Vi s-a intamplat vreodata ca intr-o negociere (de orice fel) sa aveti impresia ca este ceva care nu miroase a bine? Sau poate ca nu va suna bine ceea ce va oferea partenerul vostru de afaceri… si aceste lucruri va impiedicau sa vedeti limpede care este solutia…

Cum reuseste un anume vanzator sa isi influenteze clientii?

Sau cum un lider carismatic reuseste sa cucereasca prin cuvintele sale un public de sute sau mii de persoane? Cu siguranta exista cateva strategii si principii pe care toti performerii din diverse domenii le folosesc pentru a influenta. Dar care sunt ele?

Una dintre cele mai simple si puternice strategii de influentare este, pur si simplu, sa vorbesti pe limba celui pe care vrei sa-l influentezi. Daca esti in Roma, fa ceea ce fac romanii. Sau daca esti in China, comporta-te ca un chinez. Pare simplu, nu? Chiar este. Probabil de aceea acest principiu este atat de rar luat in seama.

Noi toti avem propria “impresie” despre lumea in care traim. Fiecare din noi are un mod personal de a experimenta lumea. Este ca si cand fiecare am avea o pereche de ochelari la ochi si prin ei observam lumea. Si acesti ochelari ne plac atat de mult incat ne este foarte greu sa-i dam jos si sa incercam sa privim prin cei ai oamenilor pe care dorim sa-i influentam.

Ochelarii acestia nu sunt altceva decat cele cinci simturi umane – vizual (V), auditiv (A), kinestezic (K), olfactiv (O), gustativ (G) – VAKOG. NLP sugereaza ca toti oamenii folosesc in mod diferit aceste simturi numite, in NLP, “sisteme reprezentationale”, sisteme prin care noi ne re-prezentam lumea. Folosim in anumite “cantitati”, in functie de imprejurare, cele cinci simturi.

Unii oameni prefera sa aiba o imagine clara, precisa despre problema in cauza inainte de a lua o decizie. EI PREFERA SA PRIMEASCA INFORMATII DIN MEDIUL INCONJURATOR PRIN VAZ. Pentru altii, aceasta imagine nu este insa de ajuns si daca solutia nu le va suna bine, nu o vor accepta! EI PREFERA SA PRIMEASCA INFORMATII PE CANALUL AUDITIV. IN SFARSIT, EXISTA oameni care in loc SA ISI FORMEZE IMAGINI SAU SA ASCULTE CU ATENTIE vor prefera ca mai intai sa se prinda care e problema reala, apoi urmand sa ia decizia! Iar daca treaba asta nu miroase a bine cu siguranta vor fi persoane care vor refuza afacerea pentru a nu ramane cu un gust amar…

Oamenii din jurul vostru sunt diferiti. Actioneaza diferit, spun lucruri diferite. Iar acest lucru in mare parte se datoreaza modului specific in care fiecare se foloseste de sistemele reprezentationale pentru a intelege lumea din jurul sau. Pentru a complica putin lucrurile, nu toti avem aceleasi preferinte, dupa cum probabil ati observat din paragraful anterior.

Fiecare foloseste un sistem reprezentational cu precadere. Dar clientii vostri? Ce sisteme reprezentationale preferate au ei? Este interesant de vazut in economie ca se fac tot felul de studii de piata care de care mai complexe. Se studiaza comportamente ale consumatorilor in functie de variabile identificate de specialisti. Totusi, eu nu am vazut nici un studiu de piata care cerceteaza care este sistemul reprezentational preferat al clientilor potentiali.

Piata tinta nu are doar maini si picioare. Are si preferinte in ceea ce priveste modul in care vede, aude si simte lumea.

Ati vazut vreodata un agent de vanzari de automobile care nu-si lasa potentialul client sa porneasca motorul? Poate ca nu a inteles cat de important este pentru acel client sa auda acel zgomot infernal in show-room. Poate va speria toti oamenii din birouri. Dar pentru acel client potential auditiv poate insemna diferenta dintre “Grozava masina! O vreau!” si “Aha… mai vorbim.”

Decizia de cumparare in cazul bunurilor dar si a serviciilor se folosindu-se cele cinci sisteme reprezentationale si, cu precadere, al celui preferat. Veti spune: “Hei! Serviciile sunt intangibile! Nu le poti vedea, auzi sau simti!” Corect. Asa este. Am o intrebare pentru voi: daca nu le poti vedea, auzi sau simti atunci cum stii ca ele totusi exista?

Simplu. Un vanzator abil de asigurari a reusit sa-ti DESENEZE prin comunicare toate beneficiile pe care le vei avea dupa ce vei semna polita. Probabil el te-a BAZAIT la cap pana ti-a SUNAT BINE ceea ce a avut sa-ti comunice. Este posibil sa-ti fi spus ca acea polita ITI VA LUA O PIATRA de pe inima in momentul in care vei sti ca esti in siguranta.

Nu conteaza atat de mult ceea ce vinzi. Conteaza cum stii sa vorbesti pe limba celuilalt.

Dar mai e ceva inainte de asta, v-ati dat seama? Vi s-a intamplat vreodata sa auziti pe cineva vorbind si sa nu stiti pe ce limba vorbeste? Mie mi s-a intamplat. Cand influentezi, inainte de a vedea cum poti comunica, ai nevoie sa te prinzi care e sistemul reprezentational preferat.

Iar acest lucru desi pare complicat, este in esenta foarte simplu. Secretul este sa asculti si sa vezi ce face persoana din fata ta. Oamenii in mod curent folosesc expresii aferente celor cinci simturi. In plus, limbajul corpului exprima usor aceste preferinte.

Unii vor spune mai tot timpul: “nu vad ce vrei sa-mi zici”, “uite ce vreau sa-ti zic!”, “e limpede pentru tine?”. Acestia, “vizualii”, au o tentinta de a respira foarte amplu, obisnuiesc sa stea cu spatele drept si cu pieptul un pic in fata pentru a putea respira din partea superioara a corpului, din torace. Totodata ei au tendinta sa priveasca foarte mult in sus (fie stanga, fie dreapta) in timp ce vorbesc. Foarte posibil este ca ei sa si gesticuleze aratand diverse “lucruri” (care sunt in capul lor, de fapt) in directia in care se uita – de obicei in sus.

Va veti trezi ca auziti de la oameni lucruri de genul: “asta nu-mi suna deloc bine!”, “n-am de gand sa-ti cant in struna”, “chestia asta e ca o muzica fina la urechile mele”. Ei sunt “auditivii” si probabil va vor scoate din sarite (daca nu sunteti ca ei) cata muzica gasesc ei in viata asta. Ei au tendinta de a respira egal, la nivelul diafragmei. Nu sunt cu capul in nori asa cum dau impresia vizualii. Privesc lumea drept. De multe ori va surprind pentru ca se uita in alta parte si nu au contactul vizual cu voi. Totusi, ei sunt cu urechile ciulite la ceea ce vreti sa le ziceti – iar acest lucru se vede evident din pozitia capului. Nu gesticuleaza atat de mult ca vizualii.

Sunt si persoane care va vor toca la cap cu expresii “ciudate”: “nu ma mai freca la cap!”, “asta mi-a lasat un gust amar”, “nu ma dau in vant dupa filmele siropoase”, “asta imi gadila simturile”. Aceste persoane sunt “kinestezicii” si sunt, statistic, cele mai putin numeroase dintre noi. Ei experimenteaza viata punand mana pe ea, mirosind-o si gustand-o. Cum fac asta? Nu stiu… intrebati-i! Kinestezicii respira adanc, grav, din abdomen si par mai mereu cazuti pe ganduri. Privesc in jos de cele mai multe ori si tind sa dea impresia unui vizual ca ar fi suparati. Nu sunt… pur si simplu doresc “sa stea in ei”, sa simta experienta. Ei gesticuleaza foarte putin. Sunt de obicei persoane linistite, calme. Le place sa mearga apasat prin viata.

Acum ca stiti cum puteti identifica sistemul reprezentational preferat, sunteti curiosi care este urmatorul pas? Daca vreti sa influentati, trebuie sa vorbiti pe limba interlocutorului. Nu va puteti duce duce intr-o tara straina si sa va asteptati ca locuitorii de acolo sa vorbeasca limba voastra!

In marketing este la fel. Un spot publicitar contine suficiente informatii de natura vizuala – produsul, culorile, lumina, grafica si asa mai departe. Contine o coloana sonora. Insa este foarte greu pentru cumparator sa “simta” produsul. Chiar si un vizual ar dori sa miroasa prajiturile la care se face reclama la televizor. Depinde, asadar, si de produs si cum anume se ia decizia de cumparare pentru el.

In ce moment se vinde produsul? Se vinde la televizor? La radio, in revista? In magazin, pe raft sau trebuie sa fie un agent de vanzari care sa-l vanda?
Nu stiu. Depinde de produs si de clientul potential. Cu siguranta nu vei ajunge la momentul luarii deciziei de cumparare daca nu vei sti sa transmiti informatia pe limba si pe placul clientului.

Va provoc. Fiti atenti la cum se promoveaza produsele in jurul vostru. “VAK”, pe scurt, sunt concepte integrante ale “Marketingului Neuro-Lingvistic”. Sunt curios cum puteti identifica in reclame folosirea acestor principii.

Luati un spot publicitar actual sau mai vechi si analizati-l.
1. Care este sistemul reprezentational pe care se merge cel mai mult spotul? V, A sa K? Sau toate trei? Fiti atenti la cuvintele care sunt spuse si care apar pe ecran.
2. Ce imagini, sunete si emotii apar in experienta voastra pe masura ce observati spotul la televizor? Notati starea pe care o aveti si reprezentarile voastre interne.
3. Cumparati? Cand si de ce? Care este lucrul care va face sa cumparati?
4. Daca ati fi voi brand manager, ce imbunatatiri ati gasi la spot? Cum ati folosi si mai bine VAK pentru a vinde produsul prin acel spot?

Sunt curios ce idei aveti.
Astept feedback de la voi pe contact@ionut-ciurea.com.
Spor(t)!

Ionut Ciurea
www.ionut-ciurea.com

Vreau vs Realizez

Scopurile si identificarea propriei strategii de succes

Cu optimism si cu reala incredere ca vom reusi, cei mai multi din noi, la inceput de an ne facem planuri pentru Noul An.

Cateodata, pare ca anul ce-a fost intr-o clipa a trecut si am facut doar putin progres sau deloc spre a ne realiza scopul atat de optimist setat anul trecut. Uneori constatam si ca lucrurile pe care de fapt le-am dorit nici macar nu au fost in lista cu scopuri!

Daca fixarea si indeplinirea unui scop, fie el chiar si SMART v-a dat vreodata batai de cap, sa stiti ca asta nu vi s-a intamplat doar voua!

Stiati ca cei mai multi oameni nu isi seteaza scopuri?

Motivul e unul foarte bun: cele mai multe procese de setare a scopurilor nu merg, nu se indeplinesc.

Asadar, care este problema pe care o au atatia oameni referitor la scopuri?

Nu este o problema in a nu avea cunostinte si abilitati. Daca doar ar dori sa stie cum sa faca ceva cu succes, cei mai multi oameni ar putea realiza ceea ce doresc. Dar, chiar si oamenii care “stiu cum” adesea esueaza in a isi indeplini scopurile.

Atunci, ce face diferenta dintre un scopurile pe care le fixam si cele pe care reusim sa le indeplinim?

De exemplu desi decidem ca: “ Vreau sa fiu incep un program de slabire.”, in realitate, zile si saptamani pot trece- poate chiar luni- si  sa nu fim nici macar aproape de atingerea telului. Desi am avut scopul in gand si am stiut ce important este, suntem inca departe de el.

Spre a intelege care este aceasta diferenta va trebui sa intelegem care ne sunt declansatorii motivationali si cum ne mentinem motivatia spre indeplinirea scopului.

Vom reusi in final sa identificam care ne este strategia proprie de success.

Sa luam lucrurile pe rand:

A.    Identificarea declansatorilor motivationali

1.Daca ne referim la “de ce” avem un Scop, sunt de obicei doua Motive tipice  pentru care oamenii isi seteaza scopuri:

  • spre a obtine un beneficiu. Aceasta este numita Motivatie “Spre” si
  • spre a preveni, rezolva sau repara ceva. Aceasta este numita Motivatie “Departe de” .

“Catre” sau “Departe de” nu este similar cu gandire pozitiva sau negativa. Acestea descriu directia de miscare care este legata de rezultatul dorit.

 Sa iti intelegi motivatia iti este de ajutor spre a intelege ce ai nevoie pentru a incepe si ce ai nevoie pentru a te mentine pana vei ajunge la scop.

Acesta este de fapt si problema de baza in realizarea scopului:  cum sa devii motivat si sa ramai motivat.

Cand ai doar Motivatia “Spre” dar nu si pe cea “departe de”, cateodata s-ar putea nici sa nu incepi sa lucrezi pentru scopul tau.

In scopurile pe termen lung, cum ar fi inceperea activitatii sportive sau pierderea in greutate, chiar daca multi oameni sunt motivati sa inceapa- si sunt realmente foarte motivati cand incep- ei au probleme in mentinerea motivatiei.

2.Daca ne referim la sursa Motivatiei, suntem Motivati pentru ca :

  • avem o “determinare” interioara – Motivatie Interioara (stim in sinea noastra), sau pentru ca
  • altcineva ne-a spus ca “e bine pentru noi”-Motivatie Exterioara

Nu este vorba despre o apreciere in termeni de  rau sau bine in cum suntem motivati,  ci despre descoperirea strategiei noastre de succes. Orice ne-ar motiva sa realizam ceva e trebuie folosit spre bine nostru. Ce merge, merge!

Daca recunosti ca faci ceva pentru sanatate pentru ca doctorul ti-a spus asta (Extern), atunci foloseste asta si cauta aprecierea si feed-back-ul  lui (extern).

Daca faci ceva pentru tine, pentru ca stii in sinea ta ca iti va aduce beneficii, atunci aceasta este motivatia ta de care iti vei reaminti in momentele critice.

B. Mentinerea motivatiei

1.Una din marile probleme in realizarea scopurilor este disciplina, pentru ca e nevoie de efort mental constant spre a ne mentine in drumul spre realizarea scopului. In majoritatea cazurilor, in competitia dintre Puterea vointei si Imaginatie, Imaginatia castiga impotriva Vointei.

(de exemplu: daca doriti sa slabiti/ va lasati de fumat , dar in mintea voastra vizualizati o prajitura de ciocolata/  tigara pe care altcineva o fumeaza.. .)

Putem fi motivati si ramane motivati folosind puterea imaginatiei si pastrand in minte doua imagini: vizualizam cum vrem sa fim (“spre”) ( sa fim sanatosi, sa ne simtim bine-  ne gandim la consecintele pozitive) si cum nu vrem sa fim ( “departe de”) – (cu pielea zbarcita, uratiti- ne gandim la consecintele negative), fiind astfel focusati pe trecut si viitor in acelasi timp.

Pentru scopurile pe termen lung, daca veti vizualiza cele doua imagini ale voastre (“spre” si “departe de”) de doua ori pe zi , veti putea fi mai eficienti in atingerea scopului vostru.

Disciplina e importanta si in depasirea Tentatiilor. Cand veti fi in fata unei tentatii, de vacanta sau nu, remotivati-va, reamintiti-va care este scopul vostru in mod real! Stiti “spre” si “departe de” ce doriti sa fiti? Stiti daca Motivatia vine din Interior sau Exterior?

Daca nu v-ati decis ce e cu adevarat important pentru voi, puteti fi tentat sa faceti ce faceati si inainte in fata unei tentatii.

Tentatiile sunt numai la timpul  prezent. Cand le intalniti, luati-va timp sa va reconectati cu scopul vostru si veti vedea ca e mult mai usor sa le depasiti. Daca veti considera oportun, cereti sprijin Extern (feed-back). Odata ce veti inceta sa va “plangeti de mila”, veti putea privi inainte “spre” si “departe de” ce doriti sa fiti.

2. Oricat de Motivati am fi, daca scopul nostru ar ramane doar o Optiune din multe altele din program, atunci acesta va putea fi usor inlocuit de alte activitati.

Spre a fi mai eficienti, in realizarea Scopului e necesar asadar sa urmam o Procedura. Pas cu pas spre scop vom fi mai focusati catre scop. Aceasta implica si alocarea in agenda proprie a unui timp pentru scopul dorit.

De exemplu: daca ne dorim sa facem fitness  si in programul zilnic nu e niciodata loc pentru asta, atunci scopul e doar o Optiune care va astepta la rand dupa alte activitati.

Cred ca e timpul sa recapitulam care e procesul care poate face diferenta dintre un scop pe care doar il setam si unul pe care il setam spre a-l putea realiza.

Luati-va cateva minute si ganditi-va la scopul vostru, apoi raspundeti la intrebarile:

1• Este un scop cu adevarat important pentru mine acum si in viitor?

2• Care este motivatia mea principala pentru stabilirea scopului? (doresc sa obtin un beneficiu sau sa evit ceva?- “spre” sau “departe de’”?

Care sunt consecintele negative si pozitive ale realizarii scopului meu ?

3• De unde provine motivatia mea pentru scop? (e vorba despre o determinare Interioara sau Exterioara?)

4• Am o cale (procedura) spre a realiza scopul sau sunt distras de alte Optiuni?

Stiu cum sa fac fata obstacolelor si sa ma remotivez?

Cand ne stabilim scopuri bazandu-ne pe valorile proprii si pe intelegerea declansatorilor nostri motivationali, avem sanse mai mari de succes si mai mici sa ajungem frustrati.

Fiecare dintre noi are propria strategie catre succes. E timpul sa o aflam pe a noastra!

Intelegerea si aplicarea propriei strategii de succes este critica pentru ca daca nu o facem, sansele sunt ca problemele vietii sa controleze ceea ce se intampla cu voi. Cand ati auzit ultima data pe cineva spunand: “ Nu am destul de facut!” De obicei suntem supraincarcati cu multe responsabilitati si nu avem timp pentru scopurile proprii. 

 Imaginati-va acum ce minunat va veti simti cand veti reusi sa va atingeti scopul care e important pentru voi.

Ai un scop in 2014?

Mult succes in realizarea lui!

Poti acum mai usor sa-ti setezi calea spre a-l realiza!

Gabriela Bondrea

LAB© Profile Trainer and Consultant

Inima Mintii

inima-mintii-steve-109790Aceasta carte este o abordare noua si deosebit de puternica a succesului asupra problemelor zilnice. Experientele prezentate sunt ale unor oameni care si-au schimbat vietile transformandu-si visele in realitate prin controlul si directionarea fortei interioare prin NLP. Pe scurt NLP (Programare Neurolingvistica) este o stiinta care studiaza mecanismele de functionare a mintii. Aceasta stiinta continua sa dea rezultate practice si adesea miraculoase.

NLP ofera un set de tehnici potente, reduse la esente, create sa rezolve o varietate larga de probleme, printre care putem aminti: obiceiuri si vicii daunatoare (fumatul, bautura, drogurile, mancatul in exces etc), sentimente de vinovatie, depresii, lipsa motivatiei, exces de greutate, respect de sine scazut, autocritica, rusine, trac (la un interviu, la un discurs in fata unui public la un examen etc) si diferite forme de fobie. Cu alte cuvinte, NLP promoveaza vindecarea si dezvoltarea personala prin fortele proprii.

Acorda un moment din timpul tau si uita-te peste un capitol care te intereseaza (precis problema ta). Daca te-ai saturat sa iei lucrurile asa cum sunt si iti doresti pentru tine o viata exceptionala, citeste aceasta carte pentru ca ea iti da tot ce vrei: succes, autoritate, stare de bine, motivatie, forta interioara si energia cu care vei atrage in viata ta toate lucrurile bune, pe care ti le doresti! Cu siguranta meriti aceasta sansa la miracole si un nou inceput!

Va propun sa priviti acest mesaj din alta perspectiva, spre a va antrena sa sesizati lucruri la care inainte poate nu erati atenti si astfel sa primiti cu discernamant cuvintele de oriunde ar veni ele.

”De ce oamenii inteligenti esueaza si prostii reusesc in viata”- iata   intrebarea sau mai degraba „Generalizarea”.

Noam Chomsky in 1957, in Gramatica Transformationala, a spus ca exista 3 procese prin care oamenii creaza filtrele pe care le folosesc in a-si alcatui modelul „lumii”: Eliminarea, distorsiunea si generalizarea. Generalizarea  inseamna sa iei cateva exemple si sa creezi un principiu general. Generalizarea se refera la modul in care generam inconstient reguli, credinte si principii despre ceva care este adevarat, neadevarat, posibil si imposibil. Asa functioneaza procesul de invatare.

Citind intrebarea din titlu, subconstientul nostru s-a si agatat de o credinta de care aveam nevoie spre „a reusi” (prostii reusesc) sau ne alegem cu una „spre a nu reusi”, dupa caz, dupa credintele pe care le-am acumulat ceva mai de demult: „ce prost esti/sunt” sau „dragul mamii esti inteligent/ ce destept sunt”.

Dar oare chiar toti „ oamenii inteligenti esueaza”  si oare toti ”prostii reusesc in viata”?

  „Oamenii destepti” gandesc prea mult si tot ei „se plictisesc repede”

– Prostii actioneaza, desteptii analizeaza.

Nu stiu sa existe vreo legatura implicita sau exclusiva intre nivelul de inteligenta si verbele „a face” si „a analiza”.

Pur si simplu, unii oamenii „asteapta” ca altii sa preia initiativa sau asteapta pana cand situatia este potrivita pentru ca ei sa actioneze. Cred in sansa si in noroc. Ei pot fi insa buni analisti. Unele persoane sunt deranjate de ei pentru ca nu se pun in miscare si astepta initiativa altora.

Altii, sunt motivati in „a face”. Persoanele din aceasta categorie initiaza; tind sa se arunce in situatii fara sa se gandeasca sau sa analizeze. Sunt bune sa se apune de treaba si sa o termine. Nu asteapta ca altii sa aiba initiativa. Ei ii pot deranja pe altii insistand pe ceea ce vor ei sa faca; nu au rabdare in cazul intarzierilor birocratice, procedurilor interne…;

Suntem pur si simplu „Oameni” care „asteapta sau actioneaza”  si nu „oameni destepti/prosti” care „asteapta sau actioneaza”.

Pana la urma, in diferite situatii din viata noastra putem reactiona diferit. Fie ne repezim sa actionam fie „asteaptam ca cineva sa preia initiativa”- dupa caz.

Va recunoasteti?

Sa ne oprim si la sirul de posibilitati ce urmeaza:

 „Daca un om destept vrea sa ajunga din punctul A in punctul B, intai face o analiza a traseelor posibile si a situatiilor neprevazute… Oamenii destepti se intreaba “ce as mai putea face, ce idee ar mai fi buna, ce sa mai incerc?” in loc sa se intrebe “ce am facut si a functionat ca sa repet?”.  „In final se plictiseste si renunta la drum.”

„Daca un prost vrea sa mearga din punctul A in punctul B, o ia tot inainte pe aratura si vede el dupa-aia.” „Un prost are o idee odata la 20 ani …si se tine de ea inca 20 ani.”

Ma intreb ce sanse de indeplinire intocmai a acestor posibilitati sunt?

Ati intalnit oameni care sunt motivati de oportunitati si posibilitati de a face ceva in mod diferit? Pentru ei, intotdeauna e o cale mai buna de a face lucrurile. Sunt incantati de posibilitati si idei nelimitate. Le place sa creeze proceduri si sisteme, dar le e greu sa le urmeze. Nu pot rezista tentatiei de a le incalca sau de a le schimba. Incep un proiect nou dar nu se simt obligati sa il duca la bun sfarsit. Uneori le e greu sa se angajeze in ceva deoarece cred ca acest lucru le va reduce din optiuni.

Altii sunt interesati de „cum” se fac, nu de „ce” se fac lucrurile asa cum sunt. Acestia sunt generic numiti „Oamenilor cu profil Proceduri” si lor le place sa urmeze caile batute. Odata ce au o procedura o pot urma la nesfarsit.

Va indemn sa priviti din aceasta perspectiva modalitatea de a fi motivati in a actiona si sa va ganditi daca sunteti predominant motivati de „oportunitati” sau preferati „procedurile” sau, de ce nu, aveti momente in care spre a ajunge la scop le imbinati!

„Oamenilor destepti le e frica de judecata celorlalti” si tot ei „n-au tupeu”

Ma voi referi aici la cum reactioneaza o persoana la stres, la presiuni „normale”; si nu la dramele importante ale vietii, unde aproape toti am avea un raspuns emotional.

Cei care au raspunsuri emotionale la nivelurile „normale” de stres au emotiile lor si le pastreaza. Prin urmare le e greu sa faca fata pe termen lung situatiilor cu nivel ridicat de stres; pentru unii ei par sa reactioneze exagerat la situatii sau sa fie hipersensibili.

In aceasta situatie oamenii ar putea ramane ancorati in „frica de judecata celorlati” si sa nu isi doreasca „teste” tupeiste ce pot degenera in stes.

In alte cazuri au intai un raspuns emotional la stresul normal si apoi pot alege sa se intoarca sau nu intr-o stare lipsita de emotii, dupa cum doresc, intr-o situatie data. Deoarece au emotii, ii pot intelege pe ceilalti sau pot alege sa nu o faca.; pot combina partea personala a muncii si se pot distanta cand este nevoie. Daca pot face asta atunci vor depasi „frica de..”.

Iata un nou sir de posibilitati: „Oamenii destepti sunt prea corecti, prea modesti, prea timizi, prea cu bun simt, prea la locul lor – fara curaj, fara tupeu, fara initiativa, cautand mereu un loc caldut de munca la stat, acolo unde nu trebuie sa dovedesti nimic ci trebuie doar sa scrie pe hartie ca esti, ca stii, ca etc…” „ Sau se plafoneaza in tot felul de joburi low-level, fara stres, fara responsabilitate, pana la pensie. Si traiesc cu impresia ca merita mai mult, chiar si doar pentru faptul ca sunt destepti.”

Etichetele pe care le pune o persoana lucrurilor importante pentru ea la un moment dat intr-un context sunt criterii si functioneaza ca „butoane rosii” deoarece sunt legate de emotii si amintiri.

Prosti sau destepti, cu totii putem fi „modesti”, „timizi”..putem prefera job-uri „low-level”, „fara stres”…pana la pensie. Cat de corect este sa facem acest tip de generalizare, cum ca desteptii fac asa, iar prostii altfel?

Unul din secretele succesului in orice privinta este abilitatea de a face distinctii. Oamenii sunt diferiti si actioneaza conform tiparelor proprii in contexte diferite. Cunoasterea acestor tipare si a celorlalte care nu sunt prezentate aici, va ofera instrumente cu care sa puteti face distinctii esentiale in a decide cum va purtati cu oamenii si cum sa actionati indreptandu-va mai rapid catre scopurile voastre.

 Subconstientul nu are umor.  Cuvintele joaca un rol capital in Jocul Vietii.

 Alegeti sa stati intr-o stare plina de resurse, pentru ca fiecare din voi aveti tot ce va trebuie pentru a reusi.

Asadar, primiti cu discernamant cuvintele de oriunde, caci fiecare cuvant se graveaza in subconstient si se realizeaza in detaliu!

Gabriela Bondrea

LAB© Profile Trainer and Consultant

Ce este NLP ?

Ce este NLP ?

NLP (programare neuro lingvistica)

Este cea mai frecventa intrebare despre programarea neuro lingvistica. Exista mai multe definitii, insa cea mai buna reprezentare despre NLP ne-o putem forma daca aflam ce face NLP. Intrebarea este: ce face NLP pentru noi?

O metafora cu un computer este doar o metafora. Creierul nu este un computer, este mult mai mult si poate face lucruri deosebite, de exemplu, emotiile – ati vazut vreodata un computer care zambeste sau se simte bine sau traieste bucuria vietii? Si totusi, este o foarte utila metafora pentru ca ne poate ajuta sa invatam sa apreciem creierul nostru ceva mai mult.

Asa cum ne gandim la el, probabil ca ne dam seama ca, creierul nostru este la fel ca acest computer. Si netinand seama ca vine fara un manual, nu simtim nevoia ca trebuie sa facem ceva in aceasta privinta. Suntem siguri ca aratand un “screen saver” prietenos, este tot ceea ce “cutia” poate sa faca. Si pierdem atat de mult din aceasta cauza!

Unii dintre noi pot spune ceva in genul: “da, sunt oameni talentati, dar eu nu sunt unul dintre ei. Ei pot face miracole cu creierul lor. Eu nu pot. Putem spune “ da, calculatorul tau poate rula acest minunat program, dar calculatorul meu este diferit – nu poate face asta”?. Nu. Toate calculatoarele pot face aceleasi lucruri, insa trebuie sa citim manualul.

Asa cum mergem prin viata, capatam obiceiuri. Cateodata obiceiuri rele. Unele despre care nu avem habar. La fel ca obiceiul de a ne supara cand cineva spune ceva rau despre noi. Sau obiceiul de a fuma cand suntem suparati. Sau obiceiul de a bea cand fumam… glumesc… Apoi este factorul social: “ nu-I frumos sa te porti asa…” . Apoi mai exista “mostenirea familiala” : “e o problema cu greutatea in familia asta…” Asa sa fie oare?

Ati vazut vreodata un computer “abuzat” de catre utilizator? Ruleaza acele mici “toolbar”, si programe care ruleaza in background, si programe care au fost instalate acum o suta de ani si care nu au fost niciodata sterse bine si vre-o doi-trei antivirusi care nu au fost updatati niciodata pentru ca nimeni nu stia ca exista…

NLP ofera un set de instrumente pentru ca, in primul rand, sa recunoastem PROBLEMA. De asemenea s-ar putea sa nu stim macar de existenta ei. Si doi, pentru a rezolva aceasta problema. Asa ca cititi manualul. Si apoi pur si simplu curata-l, reporneste-l si ACUM ai cel mai PUTERNIC sistem, LIBER de toate rezidurile si POTI FACE ORICE!

Revenind, Programarea Neuro Lingvistica este studiul sistematic al performanţelor umane. Acest studiu al structurii experienţei subiective poate fi impartit în componente mai mici ale sale (sau bucăţi) şi acestea pot fi schimbate, modificate, imbunatatite sau eliminate.

NLP se bazează pe munca mai multor persoane, unele dintre cele mai notabile nume sunt Richard Bandler, John Grinder, Robert Dilts, Steve si Connirae Andreas, Tad James si multi altii. Studiile lor a început în 1970 şi au continuat să se dezvolte până în prezent. Au fost alesi ca modele de excelenţă pentru studiile lor Milton Erickson, Alfred Korzybski, Virginia Satir, Fritz Pearl şi Gregory Bateson, printre altii.

Ghid de termeni folositi in NLP

Programarea neuro-lingvistică (NLP) reprezintă explorarea modului în care comunicăm, gândim si producem schimbări. Acest tip de explorare are ca rezultat cresterea abilitătilor de comunicare, a încrederii, a motivatiei si a nivelului personal de succes. Domeniile din viată si din afaceri în care NLP are aplicatii sunt multiple, câteva dintre ele sunt: -formularea si atingerea obiectivelor; -comunicarea eficientă; -tehnici de învătare rapidă; -leadership; -coaching pentru performantă.

abilitate (eng. capability) = stăpânire desăvârsită a unei întregi clase de comportamente — a sti cum să faci ceva. Abilitătile provin din dezvoltarea unei hărti mentale care ne permite să selectăm si să organizăm grupe de comportamente individuale. În NLP, aceste hărti mentale iau forma strategiilor cognitive si metaprogramelor.

a da fortă (engl. empowerment) = procesul de a da unei persoane vitalitate, energie si noi resurse pline de fortă; când spunem vitalitate ne referim la nivelul neuronal, la schimbarea obiceiurilor.

a doua pozitie (engl. second position) = punct de vedere; a fi constient de modul în care percepe realitatea o altă persoană.

a treia pozitie (engl. third position) = a percepe lumea din punctul de vedere al unui observator; vă vedeti atât pe voi cât si pe ceilalti oameni.

acordare (engl. matching) = adoptarea caracteristicilor modului de exprimare a unei alte persoane (comportament, cuvinte etc.) pentru o mai bună raportare.

acordare în viitor (engl. future pacing) = procesul prin care o persoană repetă mental trecerea printr-o situatie viitoare pentru a mări sansele ca acel comportament dorit să se petreacă în mod natural si automat; procesul de a trăi mental un eveniment înainte ca acesta să se petreacă. Este unul dintre procesele cheie pentru a asigura permanenta unui rezultat, un ingredient cheie foarte frecvent utilizat în majoritatea interventiilor NLP.

acuitate senzorială (engl. sensory acuity) = a fi constient de lumea exterioară, de simturi, a face distinctii rafinate cu privire la informatia senzorială pe care o receptionăm din lumea înconjurătoare.

analoagă (engl. analogue) = o sub-modalitate analoagă variază continuu de la o extremă la alta, pe când o sub-modalitate digitală are doar două variante (la fel ca un comutator, pornit/oprit). De exemplu, putem vedea o imagine fie asociat, fie disociat.

ancorare (engl. anchoring) = procesul prin care un răspuns intern se asociază cu unele declansatoare externe (similar conditionării clasice), astfel încât răspunsul poate fi rapid, uneori ascuns, reaccesat. Procesul prin care un stimul sau o reprezentare (interioară sau exterioară) este legată de si, prin urmare, ajunge să declanseze un anumit răspuns. Ancorele apar în mod natural si în toate sistemele de reprezentare. Pot fi utilizate intentionat / constient, cum este de exemplu cazul accentuării analoage, sau al numeroaselor tehnici de schimbare personală, cum este procedeul de distrugere/prăbusire a ancorelor. Conceptul NLP referitor la ancore derivă de la reactia pavloviană de tip stimul-răspuns, care este un exemplu clasic de conditionare. În cadrul studiului lui Pavlov, diapazonul era stimulul (ancora) care îl făcea pe câine să saliveze.

asociere (engl. association) = un proces opus disocierii. În cazul disocierii, ne vedem pe noi însine “acolo”. În general, disocierea înlătură emotiile pe care le implică experienta. Atunci când suntem asociati experimentăm informatia în mod direct si prin urmare si emotional.

auditiv (engl. auditory) = referitor la auz sau la simtul auzului; simtul auzului, unul dintre sistemele principale de reprezentare.

avantaj secundar (engl. secondary gain) = apare atunci când un comportament aparent negativ sau problematic îndeplineste, de fapt, unele functii pozitive la un alt nivel. De exemplu, fumatul poate ajuta o persoană să se relaxeze sau o poate ajuta să se încadreze într-o anumită imagine de sine.

buclă calibrată (engl. calibrated loop) = tipar inconstient de comunicare în care indiciile comportamentale ale unei persoane declansează răspunsuri specifice din partea unei alte persoane într-o interactiune în desfăsurare.

buclă / ciclu (engl. loop) = un cerc, un ciclu, o povestire, o metaforă sau o reprezentare care se reia de la început, astfel încât ajunge să realizeze un circuit închis. Un ciclu / circuit deschis: un lucru neterminat. Un ciclu / circuit închis: un lucru încheiat. În cazul strategiilor, ciclurile se referă la a fi prins într-un set de procedee, fără cale de iesire.

cadru (engl. frame) = context, mediu, metanivel, o modalitate de a percepe ceva (ex.: cadrul scopului, cadrul “as if”, cadrul backtracking etc.)

cadrul “ca si cum” (engl. as – if frame) = “a pretinde.” A presupune, a spune că “aceasta este situatia” si a actiona apoi ca si cum ar fi adevărată. Acest fapt încurajează rezolvarea creativă a problemelor prin deplasarea mentală dincolo de obstacolele aparente către solutia dorită.

calibrare (engl. calibration) 1. Procesul de învătare pentru a citi inconstientul altei persoane, răspunsurile non-verbale dintr-o interactiune în desfăsurare prin cuplarea indicilor/indicatorilor comportamentali observabili cu un răspuns intern specific. 2. Acordarea la starea si la operatiunile de procesare senzorială interioară ale celuilalt prin interpretarea semnalelor non-verbale observate anterior.

categoriile Satir (engl. Satir categories) = cele cinci pozitii corporale si stiluri de limbaj care indică modalităti specifice de a comunica: mediatorul, cel care învinuieste, cel care se auto-compătimeste, cel care analizează si cel care distrage, asa cum sunt ele descrise de Virginia Satir.

căutare transderivatională (engl. transderivational search) = procesul de căutare în trecut prin amintirile înmagazinate si reprezentările mentale ale unei persoane, pentru a găsi experienta de referintă de la care a fost derivat un comportament sau răspuns prezent.

citate (engl. quotes) = un tipar prin care un mesaj pe care doriti să-l transmiteti poate fi întrodus în citate ca si cum altcineva ar fi spus acel mesaj.

comportament (engl. behavior) = 1. actiuni si reactii fizice specifice prin intermediul cărora interactionăm cu oamenii si mediul din jurul nostru. 2. orice activitate în care ne implicăm, de la activitătile motorii grosiere, până la actiunea de a gândi.

conditii de formulare corespunzătoare (engl. well-formedness conditions) = un set de conditii pe care ceva trebuie să le satisfacă pentru a produce un rezultat ecologic si eficient. În NLP, un scop anume este bine formulat dacă poate fi: (1) afirmat în termeni pozitivi, (2) definit si evaluat conform dovezilor bazate pe simturi, (3) initiat si mentinut de persoana care doreste scopul, (4) realizat pentru a păstra efectele secundare pozitive ale stării prezente si (5) contextualizat corespunzător pentru a se potrivi ecologiei externe.

conducere (engl. leading) = schimbarea comportamentului propriu după stabilirea raportării astfel încât cealaltă persoană să ne urmeze. Prin conducere se testează cât este de bună raportarea.

congruentă (engl. congruence) = 1. se manifestă atunci când toate credintele, strategiile si comportamentele interne ale unei persoane se află în acord total si sunt orientate către garantarea unui rezultat dorit. 2. o stare în care reprezentările noastre interioare sunt în armonie. Ceea ce spunem este în acord cu ceea ce facem. Atât semnalele non-verbale, cât si afirmatiile verbale sunt în acord. Este o stare de unitate, acord, armonie interioară si totodată o stare non-conflictuală.

constient (engl. conscious) = constienta momentului prezent. A fi constient de sapte + / – două elemente de informatie.

context (engl. context) 1. cadrul care înconjoară un eveniment particular. Acest cadru va determina deseori cum este interpretată o experientă sau un eveniment concret. 2. cadrul sau procesul în care au loc evenimentele si prin intermediul căruia continutul dobândeste o semnificatie.

continut (engl. content) = elementele specifice si detaliile unui anumit eveniment. Continutul răspunde la întrebările ce? si de ce?. Este un element opus procesului sau structurii.

crezuri (engl. beliefs) 1. generalizări atent păstrate referitoare la (1) cauza, (2) întelesul si (3) granitele din (a) lumea din jurul nostru, (b) comportamentul nostru, (c) capabilitătile/abilitătile nostre si (d) identitătile noastre. Crezurile functionează la un nivel diferit de realitatea concretă si servesc la a ghida si interpreta perceptiile noastre despre realitate, adeseori conectându-le la criteriile sau sistemele noastre de valori. Crezurile sunt notorii ca fiind greu de schimbat prin reguli tipice de gândire logică sau ratională. 2. Generalizările pe care le facem referitor la cauzalitate, semnificatie, noi însine, ceilalti, comportament, identitate, etc. Crezurile noastre sunt ceea ce considerăm ca fiind “adevărat” în orice clipă. Crezurile ne ghidează în perceperea si interpretarea realitătii. Crezurile sunt foarte apropiate de valori. Programarea neurolingvistică include unele tipare de schimbare a crezurilor.

criterii (engl. criteria) = valorile sau standardele pe care o persoană le foloseste pentru a lua decizii si a emite judecăti.

cuantificatori universali (engl. universal quantifiers) = o generalizare pornind de la un esantion către întreaga populatie – termeni universali (fiecare, tot, niciodată, niciunul etc.). O afirmatie care nu permite exceptii.

cvadruplă (engl. four tuple / 4-tuple) = o metodă din stenografie folosită pentru a nota structura oricărei experiente particulare. Conceptul de cavdruplă păstrează faptul că orice experientă trebuie să fie compusă dintr-o combinatie de patru clase reprezentări primare — (A, V, K, O) — unde A = auditiv, V = vizual, K = kinestezic si O = olfactiv/gustativ.

descriere multiplă (engl. multiple description) = procesul de a descrie acelasi lucru din pozitii perceptuale diferite.

descrieri bazate pe peceptia senzorială (engl. sensory based description) = informatii care sunt direct observabile si verificabile prin intermediul simturilor; un limbaj bazat pe actiunile de a vedea, a auzi, a simti, pe care îl putem testa la modul empiric, în contrast cu descrierile evaluative.

dezacordare (engl. mismatching) = a oferi celuilalt tipare diferite de comportament, a rupe raportarea în scopul redirectionării, al întreruperii; a termina o întâlnire sau o conversatie.

digital (engl. digital) = care variază între două stări, o polaritate. De exemplu, un comutator electric care are două pozitii: pornit/oprit. Termenul digital auditiv se referă la a gândi, a procesa si a comunica folosind cuvinte, nu cele cinci simturi.

disociere (engl. dissociation) = a nu face parte dintr-o experientă, ci, a vedea si a auzi din exterior, din punctul de vedere al unui spectator, spre deosebire de pozitia asociată.

downtime (engl. downtime) = care nu se află în câmpul constientei senzoriale, ci “în interiorul” mintii noastre. A vedea, a auzi si a simti gânduri, amintiri, procese constiente; o stare usoară de transă având atentia focalizată spre interior.

distorsiune (engl. distortion) = procesul prin care ne reprezentăm realitatea exterioară în termenii propriei neurologii. Procesul de modelare prin care ne reprezentăm în mod inadecvat un anumit lucru prin intermediul componentei lingvistice sau neurologice poate crea limitări sau resurse. Distorsiunile apar atunci când folosim limbajul pentru a descrie, generaliza, a emite teorii referitoare la experientă.

echivalentă complexă (engl. complex equivalence) = un tipar de distorsiune lingvistică prin care stabilim semnificatia comportamentului unei alte persoane pornind de la semnalele observabile, fără a corobora în mod direct si alte dovezi primite de la respectiva persoană.

ecologie (ecology) = Preocuparea pentru relatiile globale din cadrul propriei fiinte, precum si dintre noi si mediul sau sistemul înconjurător. Ecologia interioară: relatiile globale dintre o persoană si gândurile, strategiile, comportamentul, abilitătile, valorile si crezurile proprii. Echilibrul dinamic al elementelor unui sistem.

elicitare / obtinere (engl. elicitation) = evocarea unei stări prin intermediul cuvintelor, a comportamentului, gesturilor sau a oricăror alti stimuli. A aduna informatii prin observare directă a semnalelor non-verbale sau punând întrebări despre meta-model. epistemologie epistemology Teoria cunoasterii, cum anume stim ceea ce stim.

filtre perceptuale (engl. perceptual filters) = idei, experiente, crezuri, valori, metaprograme, decizii, amintiri specifice si un limbaj care este unic, toate împreună influentând propriul nostru model asupra lumii.

fiziologic / componenta fiziologică (engl. physiologic) = partea fizică a unei persoane.

flexibilitate comportamentală (engl. behavioral flexibility) = abilitatea de a varia propriul comportament pentru a extrage sau asigura un răspuns de la o altă persoană.

fragmentare (engl. chunking) = 1. organizarea sau împărtirea unei experiente în bucăti mai mari sau mai mici. Fragmentarea în sus presupune trecerea la un nivel de informatie mai larg, mai abstract. Fragmentarea în jos presupune trecerea la un nivel de informatie mai specific si mai concret. Fragmentarea laterală presupune găsirea altor exemple la acelasi nivel de informatie. 2. schimbarea modului de perceptie, parcurgând în sus sau în jos nivelurile si/sau nivelurile logice. Trunchierea / împărtirea / accesarea în sus / de la mic la mare se referă la a merge mai sus cu un nivel (a induce în sus, inductie). Se ajunge astfel la abstractizări superioare. Trunchierea / împărtirea / accesarea în jos / de la mai mare la mai mic se referă la a merge mai jos cu un nivel (a deduce, deductie). Se ajunge astfel la exemple sau cazuri mai specifice.

generalizare (engl. generalization) = procesul prin care o experientă specifică ajunge să reprezinte o întreagă clasă de experiente, unul dintre cele trei procese de modelare ale programării neurolingvistice.

gestalt (engl. Gestalt) = un ansamblu de amintiri conectate neurologic si care se bazează pe emotii similare.

gustativ (engl. gustatory) = referitor la gust sau la simtul gustului.

harta realitătii (engl. map of reality) = model al lumii, o reprezentare unică a lumii care este alcătuită în mintea fiecărei persoane prin abstractizare, pornind de la experientă, si care este alcătuită dintr-o hartă neurolingvistică, adică din reprezentările interioare ale persoanei. (vezi model despre/asupra lumii).

identitate (engl. identity) = sentimentul nostru referitor la cine suntem. Sentimentul nostru de identitate ne organizează crezurile, capabilitătile/abilitătile si comportamentele într-un sistem unic.

implementare (engl. installation) = procesul de implementare a unei noi strategii mentale (a unui nou mod de a actiona) în cadrul ansamblului minte-corp, astfel încât acesta să opereze automat. Procedeu adesea realizat prin intermediul ancorelor, al unor mecanisme bazate pe pârghii, al metaforelor, parabolelor, reîncadrării, acordării în viitor etc. în timp in time A avea o linie a timpului care trece prin propriul corp, unde trecutul este în spatele nostru si viitorul în fată, iar momentul “prezent” este în interiorul corpului nostru.

incongruentă (engl. incongruence) = starea de a fi în contradictie cu propria fiintă, de a avea părti în conflict unele cu celelalte. Este caracterizată de-o atitudine rezervată, de atitudinea de a nu fi total dăruit unui scop, de a exprima mesaje incongruente caracterizate de o lipsă de aliniere/armonie sau acord între părtile verbale si non-verbale ale comunicării.

inconstient (engl. unconscious) = tot ceea ce nu se află în câmpul constiintei în momentul prezent.

instalare (engl. installation) = procesul prin care se facilitează/înlesneste dobândirea unei noi strategii sau a unui nou comportament. O nouă strategie poate fi instalată printr-o combinatie de ancorare, indicii de accesare, metaforă si acordare a viitorului.

kinestezic (engl. kinesthetic) = 1. referitor la senzatiile corpului. În NLP, termenul kinestezic este folosit pentru a cuprinde toate tipurile de simturi, inclusiv tactil, visceral si emotional. 2. senzatii, sentimente, senzatii tactile la suprafata pielii, senzatii proprioceptive în interiorul corpului; este inclus aici si sistemul vestibular sau simtul echilibrului.

linia timpului /linia temporară (engl. time line) = o metaforă referitoare la modul în care depozităm imaginile, sunetele si senzatiile aferente amintirilor si imaginatiei noastre; o modalitate de codificare si procesare a “timpului” construit.

marcare analoagă (engl. analogue marking) = utilizarea tonului vocii, a expresiei faciale, a gesturilor sau a atingerii pentru a sublinia în mod non-verbal anumite cuvinte, în conversatie. Cuvintele subliniate/accentuate/marcate transmit un mesaj aditional / în plus.

mediu înconjurător (engl. environment) = contextul extern în care se desfăsoară comportamentul nostru. Mediul nostru este ceea ce percepem ca fiind “în afara” noastră. Nu face parte din comportamentul nostru, ci este mai degrabă ceva la care trebuie să reactionăm.

meta (engl. meta) = deasupra, dincolo de, mai mult decât, la un nivel superior, un nivel logic superior; exprimă ideea de transformare, de schimbare.

meta-model (engl. meta-model) = un model ce prezintă anumite distinctii lingvistice care identifică tiparele de limbaj ce ascund semnificatia în procesul comunicării prin intermediul distorsiunilor, al stergerilor si al generalizărilor. Include si metodele de contracarare sau întrebările specifice prin care limbajul “prost formulat” este re-conectat la experienta senzorială si la structura de profunzime. Aceste metode de contracarare specifice meta-modelului fac persoana să iasă din starea de transă. Dezvoltat în 1975 de către Richard Bandler si John Grinder.

metaforă (engl. metaphor) = procesul de gândire despre o situatie sau un fenomen ca fiind altceva, de exemplu povesti, parabole si analogii.

meta-niveluri (engl. meta-levels) = care se referă la acele niveluri abstracte de constiintă pe care le experimentăm interior.

metaprogram (engl. meta-program) 1. Un nivel de programare mentală care determină cum ne clasificăm, orientăm si divizăm experientele. Metaprogramele noastre sunt mai abstracte decât strategiile noastre specifice de a gândi; ele definesc abordarea noastră generală privitoare mai degrabă la un aspect particular decât la detaliile procesului nostru de gândire. 2. Programele mentale/perceptuale pentru sortarea si receptionarea stimulilor, filtre perceptuale care guvernează procesul atentiei, uneori al “neuro-sortării”, sau meta-procesele.

meta-stare (engl. meta-state) = o stare referitoare la o altă stare, care face ca o stare ce implică ansamblul minte-corp să se refere la o altă stare de la un nivel logic superior, generează o stare de tip gestalt, respectiv o meta-stare; model dezvoltat de Michael Hall.

model (engl. model) = o descriere a modului în care functionează un anumit lucru, o copie distorsionată, stearsă sau generalizată a originalului; o paradigmă.

model asupra lumii (engl. model of the world) = 1. o hartă a realitătii, o reprezentare unică a lumii pe care o generalizăm pentru experientele noastre. 2. ansamblul de principii operative ale unei persoane.

modelare (engl. modeling) = 1. procesul prin care se observă si se realizează harta comportamentelor de succes ale altor oameni. 2. procesul de observare si duplicare a unor actiuni sau comportamente pline de succes ale altora; procesul de a discerne între succesiunea reprezentărilor interioare si a comportamentelor care fac o persoană să reusească să realizeze o anumită sarcină.

neurosemantică (engl. neuro-semantics) = 1. un model al sensurilor sau evaluării ce foloseste modelul meta-stărilor pentru a articula si a lucra cu nivelurile superioare ale stărilor, precum si modelul programării neurolingvistice pentru detalierea modului de experimentare si procesare al fiintelor umane. 2. un model care prezintă un model mai amplu si mai bogat ce ne oferă o modalitate de a ne gândi la si de a lucra cu modul în care sistemul nostru nervos (componenta neuronală) si lingvistica creează semnificatiile (semantica). niveluri primare primary levels Se referă la modul nostru de a experimenta lumea în principal prin intermediul simturilor.

niveluri logice (engl. logical levels) = 1. o ierarhie internă în care fiecare nivel este în mod progresiv mai cuprinzător si are un impact mai mare din punct de vedere psihologic. În ordinea importantei (de sus în jos), aceste niveluri includ: (1) identitatea, (2) crezurile, (3) capabilitătile/abilitătile, (4) comportamentul si (5) mediul înconjurător. 2. Un nivel superior, un nivel referitor la un nivel inferior, un meta-nivel care informează si modulează nivelul inferior.

nominalizare (engl. nominalization) = o distinctie lingvistică a meta-modelului, un tipar hipnotic al limbajului specific stării de transă, un proces sau un verb transformat într-un substantiv (abstract), un proces înghetat în timp.

olfactiv (engl. olfactory) = referitor la miros si la simtul mirosului.

operatori modali (engl. modal operators) = distinctii lingvistice ale meta-modelului care indică “modalitatea” prin care “operează” o persoană: modalitatea necesitătii, a posibilitătii, a dorintei, a obligatiei, etc. Predicatele (pot, nu pot, posibil, imposibil, a trebui să, a trebui neapărat să, etc.) pe care le utilizăm pentru a ne motiva.

părti (engl. parts) = 1. un mod metaforic de a vorbi despre programe si strategii independente de comportament. Programele sau “părtile” vor dezvolta deseori o voce naratoare care devine una dintre caracteristicile lor de identificare. 2. o metaforă pentru a descrie responsabilitatea fată de propriul comportament sub diverse aspecte ale psihicului nostru. Acestea pot fi văzute asemenea unor sub-personalităti care au “o viată a lor”; atunci când acestea au intentii diferite unele fată de altele putem experimenta conflicte interioare si senzatia de incongruentă.

pozitie (engl. position) = un punct de vedere sau o perspectivă anume. În NLP există trei pozitii de bază pe care cineva le poate adopta în perceperea unei experiente particulare. Prima pozitie implică a trăi ceva prin proprii nostri ochi în legătură cu un punct de vedere propriu. A doua pozitie implică a trăi ceva de parcă am fi în locul unei alte persoane. A treia pozitie implică distantarea si perceperea relatiei dintre noi însine si ceilalti dintr-o perspectivă disociată.

pozitie perceptuală (engl. perceptual position) 1. un punct de vedere sau o perspectivă anume. În NLP există trei pozitii de bază pe care cineva le poate adopta în perceperea unei experiente particulare. Prima pozitie implică a trăi ceva prin proprii nostri ochi în legătură cu un punct de vedere propriu. A doua pozitie implică a trăi ceva de parcă am fi în locul unei alte persoane. A treia pozitie implică distantarea si perceperea relatiei dintre noi însine si ceilalti dintr-o perspectivă disociată. 2. punctul nostru de vedere; una dintre cele trei pozitii mentale adoptate (prima pozitie – asociat în propria fiintă; a doua pozitie – din perspectiva celuilalt; a treia pozitie – dintr-o pozitie în afara celor implicati).

predicate (engl. predicates) = 1. cuvinte referitoare la proces (precum verbe, adverbe si adjective) pe care o persoană le selectează pentru a descrie un subiect. Predicatele sunt folosite în NLP pentru a identifica sistemul de reprezentare pe care îl foloseste o persoană pentru a procesa informatiile. 2. ceea ce afirmăm sau formulăm în legătură cu un anumit subiect, termeni cu specific senzorial ce indică un anumit sistem de reprezentare (predicate vizuale, auditive, kinestezice, nespecificate).

presupozitii (engl. presuppositions) = idei sau presupuneri pe care le luăm drept bune sau le considerăm ca fiind adevărate pentru a da un sens comunicării.

prima pozitie (engl. first position) = perceperea lumii din propriul punct de vedere, în mod asociat, una dintre cele trei pozitii perceptuale.

prin timp (engl. trough time) = o linie a timpului în care trecutul, prezentul si viitorul se află în fata noastră. De exemplu, timpul este reprezentat spatial, ca si în cazul planificării anuale.

programare neurolingvistică (NLP) (engl. neuro-linguistic programming) = 1. un model comportamental si un set de aptitudini si tehnici explicite ale căror baze au fost puse de către John Grinder si Richard Bandler în 1975. Definită ca studiul structurii experientei subiective, NLP studiază tiparele sau “programarea” creată prin interactiunea dintre creier (neuro), limbaj (lingvistic) si corp care produce atât comportament eficient, cât si ineficient. Aptitudinile si tehnicile au fost derivate din observarea tiparelor de excelentă ale expertilor din diverse domenii de comunicare profesionistă, inclusiv psihoterapie, afaceri, hipnoză, drept si învătământ. 2. studiul excelentei. Un model referitor la modul în care oamenii îsi structurează propriile experiente; structura experientei subiective; cum anume îsi programează fiintele umane modul de a gândi, de a percepe emotiile si de a se comporta prin intermediul propriei structuri neurologice, mediată fiind de limbaj si de sistemul de codare folosit pentru procesarea, depozitarea si re-accesarea informatiei.

raport / raportare (engl. rapport) = 1. stabilirea încrederii, armoniei si cooperării într-o relatie. 2. senzatia de a fi în legătură cu celălalt, senzatia de reciprocitate, de încredere, creată prin intermediul ritmării, oglindirii si al acordării; o stare de empatie sau de a fi în cea de-a doua pozitie.

reîncadrare (engl. reframing) = 1. un proces folosit în NLP prin care un comportament problematic este separat de intentia pozitivă a “părtii” sau programului intern care este responsabil de acel comportament. Sunt stabilite noi alternative de comportament punând partea responsabilă de vechiul comportament să-si asume responsabilitatea implementării altor comportamente care satisfac aceeasi intentie pozitivă, dar nu au efecte secundare problematice. 2. a schimba contextul sau cadrul de referintă al unei experiente astfel încât aceasta să dobândească o altă semnificatie.

reprezentare (engl. representation) = o idee, un gând, o prezentare a unei informatii bazate pe evaluare sau pe experienta senzorială.

reprezentare interioară (engl. internal representation) = Tipare informationale semnificative pe care le creăm si le depozităm în mintea noastră, o combinatie de imagini, sunete, senzatii, mirosuri si gusturi.

resurse (engl. resources) = Orice mijloace pe care le putem face să sustină un anumit scop: componenta fiziologică, stările, gândurile, strategiile, experientele, oamenii, evenimentele sau proprietătile.

rezultate (engl. outcomes) = 1. scopurile sau stările dorite pe care aspiră să le obtină o persoană sau o organizatie. 2. un rezultat specific bazat pe descrierea senzorială. 3. Un scop bine conturat care îndeplineste criteriile aferente.

ritmare (engl. pacing) = 1. o metodă folosită de comunicatori pentru a stabili rapid un raport potrivind anumite aspecte ale comportamentului lor cu acelea ale persoanei cu care ei comunică — o potrivire sau o oglindire de comportament. 2. a stabili si a mentine raportarea cu o altă persoană alăturându-ne modelului său asupra lumii, acordându-ne la limbajul folosit de aceasta, la crezurile, valorile, experienta sa curentă etc.; aspect crucial pentru stabilirea raportării.

semnale (engl. cues) = informatiile care ne furnizează indicii referitoare la structura subiectivă a unei alte persoane, cum ar fi: semnalele de accesare vizuală, predicatele, pozitia corpului, gesturile, tonul vocii, tonalitatea, etc.

semnale de accesare vizuală (engl. eye accessing cues) = miscări ale ochilor în diverse directii, indicând o gândire (procesare) de tip vizual, auditiv sau kinestezic. semnale de accesare accessing cues 1. Comportamente subtile care vor ajuta atât la a declansa, cât si la a indica sistemul de reprezentare pe care îl foloseste o persoană pentru a gândi. Exemple tipice de indicii de accesare includ miscările ochilor, intonatia si ritmul vocii, postura corpului, gesturile si modurile de respiratie. 2. Modul în care ne folosim componenta fiziologică si neuronală prin intermediul respiratiei, pozitiei corpului, gesturilor si miscărilor oculare pentru a accesa anumite stări si moduri de a gândi. Toate acestea pot fi observate si de către ceilalti.

sinestezie (engl. synesthesia) = 1. procesul de suprapunere dintre sistemele de reprezentare caracterizate de fenomene precum circuite văz-simt, în care o persoană derivă senzatii din ceea ce vede, sau precum circuite auz-simt, în care o persoană obtine senzatii de la ceea ce aude. Oricare două modalităti senzoriale pot fi conectate. 2. o stare de “întreg” aferentă experientei senzoriale prin intermediul a două sau mai multe modalităti, o legătură automată între un sistem de reprezentare si altul. De exemplu, o sinestezie de tipul V-K poate să implice perceperea cuvintelor sau a sunetelor ca fiind colorate.

sistem de reprezentare primar (engl. representational system primacy) = atunci când un individ foloseste în mod sistematic un simt în detrimentul altor simturi pentru a-si procesa si organiza experientele. Sistemul de reprezentare principal va determina multe trăsături de personalitate, precum si capabilităti/capacităti/abilităti/aptitudini de învătare.

sistem preferat (engl. prefered system) = sistemul de reprezentare care este folosit în mod obisnuit de către o persoană în gândire si în organizarea experientelor.

sistem de reprezentare (engl. representational system) = 1. cele cinci simturi: văzul, auzul, tactilul, olfactivul si gustul. 2. modul în care codificăm mental informatia folosind sistemele senzoriale: vizual, auditiv, kinestezic, olfactiv si gustativ.

stare (engl. state) = 1. totalitatea conditiilor fizice si mentale în desfăsurare din care provin actiunile unei persoane. 2. fenomen holistic ce cuprinde ansamblul minte-corp-emotii, dispozitie, conditie emotională; suma totală a tuturor proceselor fizice si neuronale experimentate de o fiintă umană la un anumit moment dat.

stare plină de resurse (engl. resourceful state) = ansamblul experientei neuro-fizice atunci când persoana se simte plină de resurse.

stări primare (engl. primary states) = descriu acele stări de constiintă aferente experientelor noastre asupra lumii exterioare de nivel primar.

stergere – omisiune (engl. deletion) = partea lipsă a unei experiente, fie din punct de vedere lingvistic, fie din cel al reprezentării.

strategie (engl. strategy) = 1. un set de etape mentale si comportamentale explicite folosite pentru a obtine un rezultat specific. În NLP, cel mai important aspect al unei strategii îl reprezintă sistemele de reprezentare folosite pentru a executa pasii specifici. 2. o succesiune de moduri de a ne gândi si de a ne comporta pentru a obtine un anumit rezultat sau pentru a crea o anumită experientă; structura subiectivitătii ordonată în cadrul modelului linear TOTE.

structură de bază (engl. hard wire) = factor având o bază neurologică, conexiunile neuronale formate în principal pe parcursul gestatiei, componentă similară cu partea hard a unui calculator.

structura de suprafată = cuvintele sau limbajul folosit pentru a descrie sau a simboliza reprezentările senzoriale primare efective înmagazinate în creier.

structură profundă (engl. deep structure) = hărtile senzoriale (atât constiente, cât si inconstiente) pe care oamenii le folosesc pentru a-si organiza si ghida comportamentele.

sub-modalităti (engl. sub-modalities) = 1. calităti senzoriale speciale percepute de fiecare dintre simturi. De exemplu, sub-modalitătile vizuale includ culoarea, forma, miscarea, strălucirea, adâncimea etc.; sub-modalitătile auditive includ volumul, intensitatea, tempoul etc.; sub-modalitătile kinestezice includ presiunea, temperatura, textura, localizarea etc. 2. distinctiile pe care le facem în cadrul fiecărui sistem de reprezentare, caracteristicile reprezentărilor noastre interioare.

substantive nespecificate (engl. unspecified nouns) = substantive care nu specifică la cine sau la ce se referă.

T.O.T.E. (engl. T.O.T.E.) =dezvoltat de Miller, Galanter si Pribram, termenul defineste secventa Test-Operare-Test-Evacuare, care descrie circuitul de bază al răspunsului folosit pentru a ghida toate comportamentele.

translatare (engl. translating) = procesul de reformulare a unei fraze înlocuind predicatele specifice unui sistem de reprezentare în predicate corespunzătoare altui sistem.

uptime (engl. uptime) = o stare în cazul căreia atentia si simturile sunt directionate în exterior, către mediul înconjurător, toate canalele senzoriale sunt deschise si în alertă.

utilizare (engl. utilisation) = o tehnică în care o secventă de strategie specifică sau un tipar de comportament este ritmat sau potrivit pentru a influenta răspunsul altcuiva. valoare value Ce este important pentru noi într-un anumit context. Valorile noastre (criteriile) sunt ceea ce ne motivează în viată. Toate strategiile motivationale au o componentă kinestezică.

variatia necesară (engl. requisite variety) = flexibilitate în gândire, în perceperea emotiilor, în vorbire, comportament; persoana care dă dovadă de cea mai mare flexibilitate de comportament controlează actul comunicării; legea variatiei necesare.

verbe nespecificate (engl. unspecified verbs) = verbe care nu descriu specificul actiunii, cum a fost aceasta realizată; adverbul a fost sters.

vizual (engl. visual) = 1. referitor la văz sau simtul văzului. 2. a vedea, a-si imagina, sistemul de reprezentare al vederii.

vizualizare (engl. visualisation) = procesul de a vedea imagini cu ochii mintii.

Bibliografie

Glosar de termeni folositi in NLP (programarea neuro – lingvistica) este un material oferit de Editura Vidia si care se regaseste inserat in:

  • Michael Hall: Manualul de utilizare a creierului, Editura Vidia – Colectia NLP, Bucuresti 2008,
  • Richard Bandler: Vremea Schimbarii, Editura Vidia– Colectia NLP, Bucuresti 2008,
  • Robert Dilts: Strategii de Geniu vol. I – III, Editura Vidia – Colectia NLP, Bucuresti 2008,
  • Robert Dilts: Bazele NLP (Programarii Neuro – Lingvistice), Editura Vidia– Colectia NLP, Bucuresti 2008,
  • Robert Dilts: Schimbarea sistemului de crezuri cu ajutorul NLP (Programarii Neuro – Lingvisitce), Editura Vidia– Colectia NLP, Bucuresti 2008.

 

In multe momente ale propriei existente, oamenii spun expresii de genul: “nu mai pot, nu mai am energie sa merg mai departe”. Desi poporul roman a fost inzestrat cu multe proverbe paguboase, exista si unul neplacut de real: “sa nu-i dea Dumnezeu omului cate poate duce”.

Adica mai mereu se poate si mai rau. Dar si mai bine! In copilarie erau bancuri cu Bula care sarea 99 de garduri si pentru ca “nu mai putea” sari inca unul a hotarat sa o ia inapoi. :)

Intotdeauna m-au fascinat intrebarile celor mici: ”cum adica nu se poate?” . Auzeam zi de zi la scoala “sfaturi” de genul: “nu e bine”, “nu e frumos” sau “n-ai voie”. Aproape ca ajunsesem sa cred ca lumea e un mare tarc de oi.

Si asta e cel mai mare delict al unei societati. Sa introduca limite acolo unde infinitul ar trebui sa domneasca. Acolo unde imaginatia ar trebui sa aiba drept legal de monopol. Ne intrebam apoi de ce avem probleme in relatii? De ce avem impresia ca meritam sa fim iubiti doar daca facem lucrurile care se asteapta de la noi?

 

De la tigla la creion 

 

Practicantii de arte martiale culeg aplauzele unor sali pline de spectatori atunci cand sparg cate 5 tigle odata. Nu sunt neaparat cei mai voinici oameni din lume, sau oricum, nu toti dintre ei. Nu sunt neaparat mai destepti decat altii. Nici cu mai multi bani. Nu au avut mai mult noroc in viata si nu au avut un destin care sa ii fereasca de napaste. Sunt doar oameni care au inteles ca e mai bine sa transpiri la antrenamente pentru a putea fi cineva atunci cand toate blitzurile sunt pe tine.

Ai un vis si trebuie sa il protejezi. Chiar si de momentele in care tu insuti/insati il ataci. Mai ales atunci. Pentru ca nimeni, dar absolut nimeni nu are dreptul sa iti spuna ce esti si ce nu esti in stare sa faci. Nici macar tu! Exista o portiune de divin in fiecare dintre noi. Acolo palpaie usor dorinta de a face ceva ce nu s-a mai facut. Si de a lasa in urma ta o dara in memoria celor care te-au intalnit.

In trainingurile de vanzari si nu numai exista un exercitiu cu scopuri precise: depasirea barierelor mentale si atingerea obiectivelor. Mai precis, trebuie sa rupi in bucati un creion cu ajutorul unui deget. Atat. Il spargi, il lasi intins pe jos si apoi pleci acasa! Asta trebuie sa faci de fapt si in realitate. Sa invingi un creion.

 

Ovidiu Miron

www.empower.ro

Calatoria eroului

In viata poti sa alegi daca vrei sa te simti un erou aflat intr-o calatorie sau un spectator. Poti sa alegi daca esti la televizor ori esti in televizor. Calatoria eroului este un termen folosit de Joseph Campbell, unul dintre cei mai mari cercetatori in domeniul miturilor si legendelor lumii.

Campbell a observat ca povestile populare au in lumea intreaga un “fir rosu”, o derulare epica tipica ce il conduce pe eroul povestii la un final fericit al calatoriei sale. Iata etapele calatoriei eroului:

Chemarea

In popor se spune despre cineva care are vocatie pentru o anumita meserie ca are “chemare”, adica e chemat sa isi indeplineasca rostul pe lume dedicandu-se ocupatiei respective. Aceasta chemare este auzita de cel in cauza atunci cand are maturitatea necesara si atunci cand contextul e favorabil.

Daca ai chemare pentru scris si povestit, poate o sa devii scriitor ca Ion Creanga, sau jurnalist sau… politician. Chemarea este un lucru foarte important pentru orice om care doreste sa isi traiasca viata din plin. Oamenii fara chemare sau fara viziune sunt ca vapoarele fara busola, plutesc in deriva pe oceanul fara tarmuri al propriei existente.

 Pragul

Cand omul se hotaraste sa raspunda chemarii el se dedica trup si suflet acelui scop. Startul a fost dat. Pragul este trecut. Calatoria incepe!

Gardienii sau fortele binelui

Acestia sunt resursele cu care eroul biruie fortele intunericului. De cele mai multe ori eroul porneste la drum cu ajutoare (calul care mananca jaratic) sau le dobandeste pe drum prin “incercari” la care este supus de catre dusmani.

Demonii sau fortele raului

Demonii sunt personajele sau conjuncturile negative care se pun in calea eroului pentru a-l opri. Interesant este ca ceea ce pare initial a fi un demon sau un dusman se transforma pe parcursul povestii. Daca eroul rezista sau ii infrunta cu curaj, de multe ori rezultatul este o transformare a demonului in gardian sau inger pazitor sau simplu spus, resursa.

Eroul se imbaiaza in sangele balaurului pentru a se proteja de alti vrajmasi sau se foloseste de diavol pentru a cara comoara acasa la el (Danila Prepeleac).

In mod tipic transformarea demonului presupune dezvoltarea unei abilitati sau descoperirea unei resurse (In jocurile pe calculator devii din ce in ce mai abil in urmarea traseului sau gasesti o arma mai performanta).

Biruinta

Eroul ajunge in sfarsit in varful muntelui, cucereste castelul, gaseste comoara sau salveaza fata. Miza povestii este castigata iar eroul iese biruitor.

Intoarcerea

In final eroul revine printre cei dragi si este “validat” ca invingator de catre acestia. El va fi recunoscut in comunitate si apreciat pentru experienta sa.

Daca ne gandim la cartile pe care le-am citit sau filmele pe care le-am vazut (cele bune!), probabil ca in mare masura acest tipar al firului epic este respectat.

In viata cotidiana suntem preocupati de probleme multe si marunte, reactionam reactiv la stimuli si avem putine sanse de a ne da seama ca suntem noi insine intr-o calatorie eroica. Tine de noi sa facem mai intai pasul inapoi, pentru a castiga perspectiva si pasul inainte pentru a deveni eroi in propriul nostru film.

Calatoria eroului este un instrument foarte bun pentru a intelege unde te afli intr-un anumit moment in calatorie. Astfel stresul poate fi diminuat prin simpla constientizare a faptului ca demonii sau provocarile sau barierele sunt doar o etapa in drumul catre scopul propus.

Pentru a aduce aceste concepte la o utilizare simpla, sa le redenumim mai intai:

Chemare – misiune, scop, tel

Prag – hotarare ferma, dedicare

Gardieni – resurse de orice fel

Demoni – probleme, obstacole, provocari

Biruinta – realizarea scopului, indeplinirea misiunii

Intoarcerea – recunoasterea meritelor, exemplul personal

Pana acum am luat cunostinta de etapele calatoriei eroului din perspectiva spectatorului, ca si cand am fi urmarit un film la televizor. Acum sa intram in televizor!

In NLP Robert Dilts a pus la punct o metoda de identificare a etapelor calatoriei eroice in care te afli.

Este stiut ca in viata oamenii isi pun in gand mai multe scopuri si deci se angajeaza in mai multe calatorii. De obicei ei devin constienti de importanta resurselor cand se izbesc de probleme. Atunci incep o cautare asidua pentru a gasi resursele care sa le permita iesirea din criza. Te afli cumva intr-o astfel de situatie in vreuna din calatoriile tale?

Iata ce poti sa faci. Raspunde pe rand la urmatoarele intrebari. Astfel creezi o harta a calatoriei:

Care este problema? Care este situatia in care te simti mai mult victima decat erou? Care este pragul? Care este teritoriul necunoscut? In mod tipic criza in care te afli te impinge intr-acolo sau trebuie sa mergi intr-acolo pentru a putea rezolva criza.

Avand in vedere problema cu care te confrunti si pragul pe care trebuie sa-l treci, care este misiunea ta? Ce esti chemat sa realizezi sau sa devii? Daca nu gasesti intuitiv un raspuns, cauta un simbol sau o metafora (exemple: “sunt chemat sa devin un luptator, un magician, un vultur, un rege, etc.”)

Ce resurse ai si ce resurse trebuie sa dezvolti pentru a putea sa: depasesti problema treci pragul realizezi telul (misiunea)? Care sunt prietenii sau mentorii tai pentru a castiga si consolida aceste resurse?

Dupa ce termini acest proces de creare a hartii calatoriei in care te afli, mai ai de facut un singur lucru. Sa actionezi! Sa folosesti harta pentru a gasi destinatia finala.

Nici o tehnica sau reteta din lume nu ajuta prin simpla ei existenta. Cheia este practica. De fapt, aceasta este diferenta dintre eroi si non-eroi. Fiecare dintre noi ne simtim confortabil in rolul de spectatori. Telenovelele, filmele de actiune, talkshow-urile ne plac si ne impresioneaza. Sa nu uitam ca la randul nostru avem si noi spectatori. Daca nu le place ceea ce vad schimba postul si scenariul cel mai cumplit este sa ramai unicul spectator la filmul tau mut. Dar asta este calatoria victimei, care nu are nimic a face cu eroul care esti tu!

Inspiratie !

Andy Szekely

www.andyszekely.ro

FIREWALKING

 

FIREWALKING  sau mersul pe carbuni incinsi

  

Mersul pe carbuni incinsi  a fost practicat de oameni si in culturi în toate părţile lumii. Samanii, preotii  de diferite religii precum si adeptii artelor martiale, au practicat mersul pe carbuni incinsi  inca din timpuri istorice ca un rit de trecere, ca un test de rezistenţă  şi de curaj  sau ca un test al credinţei cuiva.

Cele mai vechi referinte despre mersul pe foc datează din India,   anul 1200 î.Hr.  A fost insa limitat la mistici si fachiri in cea mai mare parte a timpului. Alaturi de mersul pe cioburi de sticla si trecerea de obiecte ascutite prin piele, acestea demonstrau ca yoghinul sau ascetul a atins puteri paranormale in practica sa.

De asemenea in Japonia, calugarii luptatori – yamabushi isi demonstrau capacitatile paranormale in acest fel. Maestri in artele martiale, yamabushi demonstrau abilitati iesite din comun, indoiau sageti sau bare de metal cu partile sensibile ale corpului, cum este zona gatului, spargeau pietre cu mainile goale sau pasesc pe carbuni incinsi in timp ce recita mantre si tin mainile in mudre specifice.   Si astazi in cadrul festivalului Hiwatari participantii pot pasi alaturi de yamabushi pe carbunii incinsi.

 

In occicdent mersul pe carbuni incinsi a fost introdus si facut popular de catre Tolly Burkan, modelandu-l dupa ritualul japonez.AntonyRobbins este cel mai celebru organizator de seminarii motivationale care contin mers pe carbuni incinsi, la un singur seminar participand sute de persoane.

Pentru a trăi pe deplin asa cum esti tu cu adevarat şi încă să te schimbi pe masura ce viata evolueaza este o provocare. Mersul pe carbuni incinsi este o metaforă pentru provocările pe care le acceptam, barierele pe care le trecem  şi ne arată calea catre  o realitate nouă.

NLP Training
www.nlptraining.ro
%d bloggers like this: