
Epistemologia este o ramură a filozofiei care studiază natura, originea și limitele cunoasterii. Este cunoscută și sub denumirea de „teoria cunoasterii”. Epistemologia explorează diferitele tipuri de cunoastere, inclusiv cunoasterea despre fapte, cunoasterea practică sub formă de abilități și cunoasterea obținută prin experiență directă.
Aspecte cheie ale epistemologiei
Natură și structură: Epistemologii examinează conceptele de credință, adevăr și justificare pentru a înțelege natura cunoasterii.
Surse de justificare: Aceștia investighează sursele de justificare, cum ar fi percepția, introspecția, memoria, raționamentul și mărturia, pentru a descoperi cum apare cunoasterea.
Critica științei: Epistemologia studiază procesul cunoașterii în cadrul științelor, analizând principiile, ipotezele și rezultatele cunoașterii științifice pentru a determina structura sa logică, specificitatea și valoarea adevărului.
Reflecție asupra gândirii: Funcționează ca o reflecție a gândirii asupra gândirii, având scopul de a educa mintea să gândească corect, adică științific.
Termenul „epistemologie” provine din cuvintele grecești *episteme* (cunoștință) și *logos* (studiu). Această disciplină este esențială pentru înțelegerea modului în care dobândim și evaluăm cunoștințele noastre.
Programarea neuro-lingvistică (NLP) este o “epistemologie” a experienței, adică “cunoașterea despre cunoaștere”. NLP studiază structura experienței subiective și tiparele create prin interacțiunea dintre creier (neuro), limbaj (lingvistică) și corp (programare).
Totuși, NLP nu a inventat conceptul de epistemologie, deoarece aceasta este deja adoptată de oamenii de știință din lucrările lui Popper, Kuhn, Lakatos sau Feyerabend.
În NLP, epistemologia se referă la studiul cunoașterii sau “cum știm ceea ce știm”.








ce ai gasit nou si bun...